Din nou…
august 31, 2008
Din nou se isca vantul murdar al resemnarii…
Oricat m-as vrea spre ceruri, ma trage iar Pamantul.
‘L-ascult. Imi e parinte.Si-oricand, in geana zarii,
A rasarit speranta ce mi-a trimis-o vantul.
Tu,dragul meu,ce haruri purtai atunci cu tine,
Cand si frumosul Paris mi se parea plapand ?
De ce nu-mi sopti cerul de clipa care vine
Si-aduna fericirea lasandu-ne plangand ?
Ma uit la chipul palid ce-mi tulbura oglinda :
Sunt eu…Eu cel de astazi…Cel vechi de mult e-al tau.
La casa fericirii batatoresc iar tinda
Dar nu-ndraznesc sa intru, cat cred in Dumnezeu.
De-as fi stiut ca totul la tine e minciuna
Te-as fi iubit,desigur,dar, tot ca tine,in gluma !
3 noiembrie 1966
