Ma tem…

Ma tem ca despartirea de tine-i un prilej

Sa uiti tacuta noapte si digul mut al marii,

Ma tem ca, trecand anii,eu n-am sa mai cutez

Sa te sarut vreodata-n ascunsul inserarii.

Ma tem ca vei deschide uitarii lesne poarta

Si vei lasa sa treaca ce-a fost si cum a fost…

Ma tem, ma tem, iubito, ca intr-o apa moarta

Am aruncat navodul iubirii fara rost.

Ma tem de zorii-n care vor sageta prin tine

Fiorii nestatornici ai vesnicului dor ;

Ma tem ca-n clipa aceea nu vei porni spre mine

Sa potolesti furtuna ascunsa tuturor…

Ma tem de ziua-n care tu vei pleca razand

Si dorurile mele s-or stinge, rand pe rand.

11 octombrie 1965