Varianta la sonetul 6
septembrie 1, 2008
Oricat ma vreau spre ceruri, ma trage iar Pamantul.
Mi-s aripile grele, mi-e teama si mi-e frig.
Prin usi de gand, inchise, hain trece doar vantul,
Zadarnic, dintre hauri, spre tine-ncerc sa strig !
Ocean de ganduri naste in jurul tau cetate,
Ma scald in roua ierbii gemand de dorul rau,
Te-ai dus, te-ai dus, minune, atata de departe,
Ca plang cu mine muntii cand strig numele tau…
Adun in suflet norii ce te-au vazut plecand,
Ca ei, durerii mele, o lacrima sa spele,
Zmulg stelelor lumina si-n ea cu tine stand.
In taina nemuririi ascund roi de mistere.
De-ti rupi din timp ragazul si-mi darui un minut,
Aripi imi cresc din ganduri si iar spre cer ma mut…
Brasov,26 ianuarie l977
