Fiindca Noica…

Fiindca Noica nu-mi da pace si nu pot sa ma abtin,

Tai carari printre cuvinte si beau o gura de vin.

Vin ideile in turma de prin colturi catre mine,

Se aduna, fug cu toate, cate una mai revine

Si ma-ntreaba si alearga si n-asteapta sa le-adun,

Ca sa fac un lant din ele si de gat sa mi le pun !

Sa scot una cate una, s-o lungesc, s-o rasucesc,

Sa-i fac nod si-apoi cu pene sa-ncerc s-o impodobesc.

Dupa o zi, o saptamana, cand le-am rostuit pe toate,

Unele mai rotunjite, altele mai labartate,

Sa ma duc cu ele-n strada, intr-o lume de anosti,

Ca sa fiu si eu odata cel mai mare…intre prosti !

Daca Noica ar sti demine si de … nodurile mele,

Sigur n-ar dormi in pace printre oale siulcele…

Bran, 10 ianuarie 2008