Lui Iacob Tudose

Daca mai poti, parinte, uita ce ai iertat,

Daca mai ai putere de plans, de-mbratisat,

Daca-mi mai poti da mana s-o strang si s-o sarut,

Ma lasa langa tine cu gandul sa ma mut…

La margine de lume ,retras, ma reculeg :

Din toata viata scursa ce boabe sa culeg ?

Iertarea doar, a celor ce-o mana mi-au intins,

Acum cand ma insirui pe drumul celor ninsi.

Brasov, 14 ianuarie 1982

Fiindca Noica nu-mi da pace si nu pot sa ma abtin,

Tai carari printre cuvinte si beau o gura de vin.

Vin ideile in turma de prin colturi catre mine,

Se aduna, fug cu toate, cate una mai revine

Si ma-ntreaba si alearga si n-asteapta sa le-adun,

Ca sa fac un lant din ele si de gat sa mi le pun !

Sa scot una cate una, s-o lungesc, s-o rasucesc,

Sa-i fac nod si-apoi cu pene sa-ncerc s-o impodobesc.

Dupa o zi, o saptamana, cand le-am rostuit pe toate,

Unele mai rotunjite, altele mai labartate,

Sa ma duc cu ele-n strada, intr-o lume de anosti,

Ca sa fiu si eu odata cel mai mare…intre prosti !

Daca Noica ar sti demine si de … nodurile mele,

Sigur n-ar dormi in pace printre oale siulcele…

Bran, 10 ianuarie 2008

“Multumeste chiar si zilei care nu ti-a dat nimic”,(*)

Si ma iarta cate-odata, daca tac, sau daca zic…

Lasa gandurile negre sa se duca unde-or sti,

Vin spre podul meu de stele si de raze aurii !

La doi pasi un fir de apa se strecoara jucaus,

Pus pe saga, timpul lotru se desira acus-acus.

Nici nu sti cat de bogata-i ziua aceasta pentru tine,

Vraja clipei o poti prinde doar la mine, langa mine…

Seara vom dospi aluatul copt apoi cu bucurie

Si umplut cu nuci si miere va zambi din farfurie.

Vinul fiert, compotul dulce ‘o-ntregi ospatul care

Ne asteapta casa mare cu speranta si rabdare.

Nu cata daca in taler ai mai adaugat ceva,

Ziua si-a trait secunda, noaptea va zbura si ea…

(*) Dinu Noica

10 ianuarie 2008

Oricat ma vreau spre ceruri, ma trage iar Pamantul.

Mi-s aripile grele, mi-e teama si mi-e frig.

Prin usi de gand, inchise, hain trece doar vantul,

Zadarnic, dintre hauri, spre tine-ncerc sa strig !

Ocean de ganduri naste in jurul tau cetate,

Ma scald in roua ierbii gemand de dorul rau,

Te-ai dus, te-ai dus, minune, atata de departe,

Ca plang cu mine muntii cand strig numele tau…

Adun in suflet norii ce te-au vazut plecand,

Ca ei, durerii mele, o lacrima sa spele,

Zmulg stelelor lumina si-n ea cu tine stand.

In taina nemuririi ascund roi de mistere.

De-ti rupi din timp ragazul si-mi darui un minut,

Aripi imi cresc din ganduri si iar spre cer ma mut…

Brasov,26 ianuarie l977

Iarba a napadit poteca de la poarta pana-n casa…

Nimeni nu-mi mai calca pragul, nimeni nu mai da sa iasa.

Zilele se scurg aiurea ca si norii pe magura,

Unde-s toti de altadata, unde-i blanda ta faptura ?

Ma incearca greu tristetea si nu-i chip sa scap de dansa,

Ma apuc sa scriu scrisoare si-ngrop rimele intransa.

Si privind uimit poteca tot mai stramta intre ierburi,

Simt, pierdut in lung cortegiu, cum ma sting furat de treburi…

Bran,16 decembrie 2006

Ma-ncumet a raspunde

la ceas de inserare

Si ma aplec cu fruntea

soptind ce-as vrea sa spun:

-Ma mai astepti, maicuta,

de unde iei rabdare ?

Eu am sa vin odata,

spre seara de pe drum…

Dar n-am sa stau,

mi-e teama ca voi pleca grabit !

Tu nu te teme, mama,

mi-e bine, n-am slabit…

Bran octombrie 1976

…si era nunta la biserica.

M-am strecurat ca un hot

si am ascultat slujba…

Glasul preotului

cerea indurarea Domnului

intru fericirea mirilor.

M-am facut mic

si am iesit.

Glasul acela

ma ocara !

Lasa-ma sa-ti multumesc

pentru iluziile anilor ce au trecut!

Ai facut pentru mine

mai mult decat Dumnezeu…

Pe care nici nu-l mai cautam.

Daca acum

sunt atat de rau,

ai mila de mine,

cacisufletul meu s-a frant

ca o salcie pe care a rupt-o vantul,

iar duritatea mea

e amagirea anilor ce vin…

daca,

numai daca poti,

ajuta-ma sa plec din sufletul tau !

Cine te puse sa imi dai trei sarmale

Si, langa ele, ardeiul dumitale ?

N-ai stat pe ganduri un minut macar…

Dar preferam sa pui mai mult marar.

Si m-ai brodit : la mine-n frigider

Nu mai era nimic de-alaltaieri.

Insa, pe strada noastra, cin’ sa  stie,

De ai, sau de nu ai in farfurie ?

Acum ca sunt satul iti dau un sfat :

Fereste-te de omul nemancat !

Oricine-ar fi, de n-are ce hali,

Iti bate-n poarta-n fiecare zi !

Bran, iulie 2004

Mi-i tot una…

In drumul Timpului

Cad frunzele gandului

Una cate una…

Bran,31 august 2008

Am scuturat hartia de colbul de pripas

Si-ii dau puteri depline ca gandul sa-mi retina :

Slugi demne-i dau penita,cerneala ce-a ramas

Si mintea mea ce-ncearca drept fraul sa-l mai tina.

Te-ai adunat ieri noapte la pieptul meu…Si-ai plans…

Fara sa spui o vorba : voiai sa-ti rezemi capul…

In sufletul tau mare atatia nori ai strans…

Crezand in ispasire, doreai sa fiu eu tapul…

Te las sa-mi alegi soarta,primesc orice dojana,

Ma umilesc si-n tarna de-mi ceri. Si ma supun

Pedepsei celei aspre, chiar de-mi deschide rana !

La tot ce am prin tine nu pot sa ma opun.

Si daca dau uitarii tot raul ce mi-l faci,

E dragostea mea -n care tu iadu-n rai prefaci !

Bran, 10 august 2004

Ti-ai asmutit dulaii sa ma napastuiasca…

Unul ma tine bine, cu coltii adanc de piept,

Un altul latra a moarte, aproape, sub fereastra,

Si tu ii arati pulpa piciorului meu drept…

Iar ieri, mergand pe-o strada,am alungat un caine

Ce-si repezise coltii in mana mea de fier :

Si-a rupt sarmanu’ un dinte. I-am dat un colt de paine.

Acum e langa mine, sa-l satur nu mai sper.

Ii las pe toti sa latre, sa muste, daca vrei,

Si te privesc cu-acelasi amar si dulce dor.

Abia acum stiu bine ca anii mai cei grei

Sunt cei ce vin. Nu-mi pasa ca s-ar putea sa mor.

Un gand ma scormoneste si forta imi rapune :

In ochii tai e mila, iubire, ura ?  Spune !

16 aprilie 1970

Mi-a adormit penita,sonetul sta sa planga.

Ma arde intrebarea : “Cu ce-am pacatuit?”.

Si inima bolnava imi bate tot natanga

Cercand sa stoarca-n creier un gand secatuit.

Tot nu pricepi ca-n mine absenta ta e moarte ?

Tot n-ai vazut ca ochii imi cata spre pamant ?

Tot mai astepti uitarea care-i asa departe ?

Tot nu-ntelegi ca-n viata numai prin tine sunt ?

Atunci, mi-asculta ruga si stai cu mine-alaturi,

Sa simt privirea-ti calda cazand pe-obrazul meu,

Incet spre mine-ntinde o mana, sa inlatur

Toti norii ce-adunat-ai plecand mereu,mereu…

Si nu cata in lume iubirea cea dintai,

Caci ea e langa tine, te roaga sa ramai…

Noiembrie 1969

Din nou se isca vantul murdar al resemnarii…

Oricat m-as vrea spre ceruri, ma trage iar Pamantul.

‘L-ascult. Imi e parinte.Si-oricand, in geana zarii,

A rasarit speranta ce mi-a trimis-o vantul.

Tu,dragul meu,ce haruri purtai atunci cu tine,

Cand si frumosul Paris mi se parea plapand ?

De ce nu-mi sopti cerul de clipa care vine

Si-aduna fericirea lasandu-ne plangand ?

Ma uit la chipul palid ce-mi tulbura oglinda :

Sunt eu…Eu cel de astazi…Cel vechi de mult e-al tau.

La casa fericirii batatoresc iar tinda

Dar nu-ndraznesc sa intru, cat cred in Dumnezeu.

De-as fi stiut ca totul la tine e minciuna

Te-as fi iubit,desigur,dar, tot ca tine,in gluma !

3 noiembrie 1966

Ma tem ca despartirea de tine-i un prilej

Sa uiti tacuta noapte si digul mut al marii,

Ma tem ca, trecand anii,eu n-am sa mai cutez

Sa te sarut vreodata-n ascunsul inserarii.

Ma tem ca vei deschide uitarii lesne poarta

Si vei lasa sa treaca ce-a fost si cum a fost…

Ma tem, ma tem, iubito, ca intr-o apa moarta

Am aruncat navodul iubirii fara rost.

Ma tem de zorii-n care vor sageta prin tine

Fiorii nestatornici ai vesnicului dor ;

Ma tem ca-n clipa aceea nu vei porni spre mine

Sa potolesti furtuna ascunsa tuturor…

Ma tem de ziua-n care tu vei pleca razand

Si dorurile mele s-or stinge, rand pe rand.

11 octombrie 1965