Seara
august 30, 2008
Mi-am adunat lacrimile
In punga sufletului,
Pentru ca in zori,
Maine,intotdeauna,
Sa-mi spal obrazul…
Pleaca toamna
august 30, 2008
Pleaca toamna
Frunza ei, pe la bordura,
S-a facut gramezi
Si asteapta
O tiganca ce injura,
Cu tigara stinsa-n gura,
S-o ia la namiezi.
Bucuresti, l964
Floarea rosie
august 30, 2008
Si-a deschis seara petalele
si a lasat miresme
sa pluteasca in jur…
Cand m-am trezit in zori
se ofilise:
nu mai avea nici culoare, nici miros.
Am asezat petalele cu grija
intre filele unei carti,
pentru aduceri aminte…
Povata orbului
august 30, 2008
Sa nu privesti Soarele!
Eu l-am privit fermecat,uitand totul
si am orbit…
Repros
august 30, 2008
Ti-ai aruncat privirea in adanculsufletului meu
Si i-ai aflat ascunsele taine…
Si, gasind loc, te-ai cuibarit in strafundul lui
Pentru ca nimeni sa nu te mai poata scoate !
Bucuresti,1960
Dupa atatea ploi…
august 30, 2008
Dupa atatea ploi
m-au napadit buruienile.
Ies in gradina
si deschid portile sufletului.
Intr-o papornita adun
una cate una,
trufia gestului necontrolat,
invidia gandului necugetat,
zarva eroismului inutil,
spaima pericolului neivit,
apatia asteptarilor zadarnice,
iarba amara a regretelor.
Pastrez inca – pana cand ?-
frica de o dragoste tarzie si
febra cuvantului scris.
Bran,10 iunie 2oo4
Unde sunt…
august 30, 2008
Unde sunt azi
mesele de alta data ?
In locul fetei de masa
brodata in arabesc
se lafaie o musama
desenata cu fructe gigantice.
In loc de suport
pentru tacamul de argint
sta o amintire confuza
Si in loc de vese’la ve’sela
s-au protapit cateva
regrete vesnice.
In loc de stergar apretat
e impaturit un servetel
din celuloza amagirilor.
In farfuria banala
se raceste supa
din lacrimi sarate.
In cuptorul aragazului
asteapta, fierbinte,
tava cu pulpe de creier uman
refuzat de Uniunea Europeana !
Si ce dor imi era
de o stiuca umpluta !
Bran, 10 iunie 2004
De la o vreme…
august 30, 2008
De la o vreme,
somnul ma ocoleste.
Viclean, mai intai
ma ademeneste
cu parfumul viselor,
in albul asternuturilor
si in nestinsul dorurilor.
Dar ma paraseste repede
aruncandu-ma
in neantul incertitudinii
In care, secatuit,
ma prind zorii.
Bran, 10 iunie 2004
Am obosit…
august 30, 2008
Am obosit de-atata plans,
de-atata asteptare…
Si nu-i durere sa n-o stiu
si nu e alinare.
De mult malaiu-i consumat,
iar traiul nu-mi surade,
Cu sacul gol ma plimb prin sat,
‘cercand sa dau de-un gade.
Bran, 10 iunie 2004
A sosit vremea
august 30, 2008
A sosit vremea !
A sosit ceasul randuielilor,
dupa obiceiul locului.
Asezati-va !
Sa bem ultima oara
vinul de asfalt al memoriei…
Sa ne inchinam celor dusi
cu smerenie
si sa ne rugam
pentru iertare !
Bran, 10 iunie 2004
Nu lasa…
august 30, 2008
Nu lasa intre noi, iarasi, Marea Tacere !
nu ne-a fost niciodata
de vreun folos.
Mai bine urla…sau,goneste-ma undeva,
oriunde.
Am sa astept sa ma rechemi cat vei dori.
O zi…Un an…O viata !
Dar nu mai lasa iar intre noi, mare, Tacerea !
Bran,10 iunie 2004
Cine ?
august 30, 2008
Cine ti-a daruit
floarea rosie
a iubirii ?
Cine te-a lasat
coplesit de dor,
bantuit de nesomn,
chinuit de regrete ?
Cine ? Cine ?
Bran, 10 iunie 2004
Ai lasat intre noi…
august 30, 2008
Ai lasat intre noi
zidul greu al tacerii.
Te strecori prin casa,
dintr-o camera in alta,
ca o felina, speriata
sa nu te intrebe cineva, ceva.
Privesti totul
cu o uitatura stranie,
uneori teatrala,
alteori bantuita de toate amintirile.
Opreste-te
Si lasa-i sufletului drum spre mine !
Bran, 10 iunie 2004
Am adunat piatra cu piatra
august 30, 2008
Am adunat piatra cu piatra,
sa fac cetate sufletului meu.
Ziduri groase au oprit nechematii
bastioane puternice au rezistat asaltului nesatuilor.
Doar tie, am croit poteca ascunsa
ca intr-o cula medievala…
Drumul acela tainicl-am stiut numai noi !
Cum, atunci,l-a aflat altcineva ?
Cine-mi fura azi piatra zidului
si-mi surpa cetatea ?
Cine-mi spulbera bastioanele
atat de trudnic incropite ?
Cum sa mai apar iubirea ce-ti port ?
Ia-mi, Doamne,
in noaptea asta,
la Tine, sufletul !
Bran, 1o iunie 2004
Imi construiesc…
august 30, 2008
Imi construiesc cu incrancenare
restul de zile,
Preocupat de finalizari iluzorii,
perfect inutile…
Nici un zambet,
doar sarea si pelinul
Ce-mi sapa impreuna obrazul
clipa de clipa, zi dupa zi.
Credeam ca-mi revenisem
dupa plecarea ta ce
A fulgerat nemilos viata,
casa, tihna noastra,
Pentru care ne invidiau pana si
prietenii cei mai apropiati.
Ma saturasem sa plang
indepartarea ta, singuratatea mea.
Ma ambitiona ideea de a
transforma lipsa ta
In reinvierea operei tale,
tel nobil, abia intuit,
Dar care,
cu toata greutatea sa,
cu toate piedicele sale,
cu toata neincrederea multora,
Nu m-a clintit din
hotararea mea,
Mai ales ca
imi regasisem
Utilitatea existentiala
atat de convingator
justificata de tine
In “Poemul despre Necesitate”
Ieri insa
s-a petrecut
Ceea ce n-am prevazut
nici tu, nici eu:
Lumea s-a redus la spaima clipei,
in care prezentul
naste trecutul
si pier semnificatiile.
A fost un avertisment
ca trebuie sa ma grabesc
a pune in toate ordine
pana nu este prea tarziu…
O singura bucurie :
calatoria mea spre tine
a inceput !
Bran, 28 iunie 2oo4
